Ciobby

O excelentă lucrare despre procesul globalizării economiei; despre ce a provocat acest proces, unde a ajuns şi încotro se îndreaptă; despre puternicele efecte ale intrării pe piaţa mondială a unui număr 3 miliarde de oameni care vor îmbrăţişa capitalismul şi soluţiile recomandate pentru a rezista (în piaţă şi pe Terra) în aceste condiţii; despre implicaţiile politico-militare şi social-culturale ale deschiderii către comerţul global.

Preţ: 40 RON; 450 de pagini.

Gene Sperling, fost consilier prezidenţial pe probleme economice al administraţiei Clinton şi autor al lucrării The Pro-Growth Progressive, a formulat şi el aceeaşi problemă (cea a constantei nevoi de reorientare profesională) într-un mod foarte plastic. Mi-a atras atenţia într-o zi că lucrătorii din ziua de azi trebuie să abordeze locurile de muncă la fel cum un atlet se pregăteşte pentru Olimpiadă, cu o singură diferenţă: "Trebuie să se antreneze ca un atlet care va concura la Jocurile Olimpice, însă fără să ştie exact la ce disciplină sportivă", spunea Sperling. "Trebuie să fie pregătiţi să facă orice."

Salariaţii Microsoft au o zicală referitoare la centrul de cercetare din Beijing: "Ţine minte că dacă eşti 'unu la un milion', în China mai sunt alţi 1300 de oameni exact ca tine!"

Intervievat de un jurnalist mexican, un funcţionar al băncii centrale a Chinei a spus(despre relaţia economică dintre China şi America): "Mai întâi ne-a fost frică de lupul cel rău, apoi am vrut să dansăm cu el, iar acum vrem să fim lupul."

Un prieten de-al meu, musulman din sudul Asiei, mi-a povestit la un moment dat următoarea întâmplare. Familia sa indiană musulmană s-a rupt în două în 1948, jumătate plecând în Pakistan, jumătate rămânând în Mumbai. Când s-a făcut mai mare, l-a întrebat pe tatăl său de ce jumătatea indiană a familiei o ducea mai bine decât jumătatea pakistaneză. Tatăl său i-a răspuns: "Fiule, când un musulman creşte în India şi vede un om care trăieşte într-o casă mare pe vârful unui deal, zice: 'Tată, într-o zi am să fiu ca el!'. Şi când un musulman creşte în Pakistan şi vede un om care trăieşte într-o casă mare pe vârful dealului, zice: 'Tată, într-o zi am să-l omor!'". Când ai un drum care te poartă către condiţia de Om adevărat, ai tendinţa să te concentrezi asupra drumului şi să-ţi împlineşti visele. Când nu ai nici un drum, ai tendinţa să te concentrezi asupra mâniei şi să trăieşti din amintiri.

Teuku, un întreprinzător din Jakarta, doreşte să deschidă o fabrică de confecţii. Are deja clienţi, a importat maşini-unelte specifice industriei textile şi a elaborat un plan de afaceri promiţător. Primul contact al lui Teuku cu guvernul îl reprezintă înregistrarea afacerii sale. După ce îşi ia formularele-tip de la Ministerul de Justiţie, le completează şi le legalizează la notariat. Teuku face apoi dovada că are viză de reşedinţă şi nu are cazier. Obţine un cod fiscal, depune cerere pentru o autorizaţie de afaceri şi depune capitalul minim la bancă (de trei ori valoarea venitului naţional pe cap de locuitor). Publică apoi articolele de asociere în Monitorul Oficial, plăteşte taxa de timbru, se înregistrează la Ministerul Justiţiei şi aşteaptă 90 de zile până să-şi depună dosarul la Asigurările Sociale. După 168 de zile de când a iniţiat întregul proces, Teuku poate începe să funcţioneze legal. Între timp clienţii lui au încheiat contracte cu alţi întreprinzători.
În Panama, alt întreprinzător, Ina, îşi înregistrează firma de construcţii în doar 19 zile. Afacerea creşte cu repeziciune şi Ina doreşte să angajeze pe cineva cu contract de muncă pe o perioadă determinată de doi ani. Dar legea angajării permite încadrări cu durată determinată doar pentru anumite sectoare, iar durata maximă a contractului este de un an. În acelaşi timp, unul din muncitorii angajaţi pleacă mai devreme de la lucru, nemotivat, şi comite erori costisitoare. Pentru a-l înlocui, Ina trebuie să notifice sindicatul, să obţină aprobarea acestuia şi să plătească timp de 5 luni o indemnizaţie de concediere. Astfel, Ina respinge muncitorul mai bine calificat, pe care şi-ar dori să-l angajeze şi îl păstrează în echipă pe muncitorul incompetent.
Ali, un comerciant din Emiratele Arabe Unite, poate angaja şi concedia cu uşurinţă. Dar unul dintre clienţii săi refuză să plătească pentru echipamentele livrate cu trei luni în urmă. Este nevoie de 27 de proceduri şi de mai bine de 550 de zile pentru a rezolva la tribunal litigiul plăţii neefectuate. Toate procedurile trebuie realizate în scris şi necesită justificări legale extinse şi avocaţi. După acastă experienţă, Ali se hotărăşte să facă afaceri doar cu clienţii pe care îi cunoaşte bine.
Timnit, o tânără întreprinzătoare din Etiopia, vrea să-şi extindă afacerea de succes în domeniul consultanţei, luând un împrumut. Dar nu deţine nici o dovadă care să-i arate istoricul creditelor, deoarece nu exista birou de monitorizare a creditelor. Deşi afacerea ei deţine bunuri substanţiale în sume de primit din tranzacţii contabile, legea nu îi permite băncii să le folosească drept garanţie. Banca ştie că nu poate recupera datoria dacă Timnit nu respectă termenele contractului de împrumut, deoarece tribunalele sunt ineficiente, iar legea le acordă creditorilor puteri reduse. Creditul este refuzat. Afacerea nu se poate extinde.
După ce s-a înregistrat, şi-a angajat muncitori, a încheiat contracte şi a obţinut credite, Avik, un om de afaceri din India, nu poate realiza profit şi iese din afaceri. După ce trece printr-un faliment care durează 10 ani, Avik se face nevăzut, lăsându-şi muncitorii, banca şi agenţia fiscală cu buza umflată.

"Chiar dacă eşti pe drumul cel bun, o să te calce cineva dacă doar stai acolo." - Will Rogers